Colegiul Naţional Petru Rareş



Proiect de Atestat

    Adopţia copiilor. Integrarea într-o nouă familie







Îndrumător: Marius Ududec                  Elev: Sofron Anca Ionela



                                    Mai 2017, Suceava

 

Cuprins

  1. Familia, celula de bază a societăţii

  2. Adoptia, avantaje si dezavantaje

  3. Exemplu

  4. Potrivirea între adoptator şi copilul adoptabil

  5. Obţinerea atestatului de familie/persoană aptă să adopte

  6. Monitorizarea post-adopţie

  7. Adoptia – Cultura dragostei si a responsabilitatii fata de copii

  8. Webografie

 

Familia, celula de bază a societăţii

Societatea în care trăim se confruntă cu variate probleme. Cele mai importante pot fi legate de familie. Există nenumărate familii ce îşi doresc copii şi nu pot avea si situaţii în care copiii sunt abandonaţi de către parinţi. Motivul pentru care am ales această temă este pentru că adopţia reprezintă un bine în societate, un privilegiu atât pentru părinţii adoptivi, cât şi pentru copii. De asemenea, putem adăuga faptul ca adopţia ilustrează un mod de a forma o familie, de a se bucura oricine de căldura unui cămin.
În România sunt mulți copii care trăiesc în orfelinate sau pe străzi, fără hrană și fără un adăpost. Acestor copii le lipsește cel mai mult dragostea unei familii. Adopția este una dintre soluțiile care îi poate face fericiți, atât pe copii cât și pe părinți. Pe langa situația uneori disperată în care o familie nu poate avea copii și caută cu orice preț să adopte, este de menţionat deschiderea plină de dragoste a unei familii față de suferința copiilor lipsiți de părinți sau ai căror părinți doresc să-i dea spre adopție.
O cultură a adopţiei înseamnă o cultură a responsabilităţii şi a dragostei faţă de copii. Dacă în societate se răspândeşte o cultură a adopţiei, sunt şanse mari ca centrele de plasament să îndeplinească doar o funcţie temporară, aceea de a direcționa copiii spre familii.

 

Procesul adopției pre­supune o serie de avan­taje și dezavantaje. Pentru ca ea să fie o bucurie pentru copil şi familia adoptatoare, această decizie ar trebui luată cu mul­tă chibzuinţă.
Care e motivaţia adopției? Un studiu realizat de dr. SueBergin spune că trei lucruri trebuie lua­te în considerare atunci când se face o adopţie. Cei mai mulţi oameni care adoptă copii o fac pur şi simplu pentru că vor să aibă copii sau mai mulţi copii. Alţii chiar vor să servească cel mai bine interesele copilului. Acestea „sunt două motive foarte bune şi nu se exclud unul pe celălalt“, spune C., care a adoptat un copil. Să fii conştient de motivele pentru care adopţi un copil este foarte important, pentru că moti­vaţia influenţează felul în care faci faţă obstacolelor ce se pot ivi. Fiecare are o constelaţie de motive, dar, dacă vrei să adopţi un copil pentru nevoia lui de protecţie, cel mai potrivit ar fi un copil nou-născut. Dacă eşti motivată mai mult de dorința de a oferi un cămin şi căldură unui copil cu o situaţie mai grea, poate că te potriveşti mai bine cu un copil provenit dintr-o familie care l-a avut în sistem de îngrijire sau dintr-o instituție de îngrijire. Niciun dintre răspunsuri nu este corect sau greşit, dar având în vedere im­pli­cațiile ulterioare, trebuie să ştii care sunt motivele pentru care vrei să faci acest pas.

 

Avantajele adopției

Bucuria. Pe de o parte este bucuria că ajuți un copil, pe de altă parte că e un copil în mijlocul familiei. Unii chiar simt aceeași bucurie ca la apariția propriului copil.
Diferența. Părinții care a­dop­­tă copii aduc o mare schim­bare/diferență în viața copilului adoptat. Să ajuți pe cineva să se dezvolte la poten­țialul maxim, să îi oferi o familie dă un sentiment de împlinire celui care face aceste gesturi.
Schimbarea destinului copilului. Un copil adoptat poate beneficia acum de pă­rinți, frați, verișori, bunici și de siguranță. Dacă nu ar fi existat posibilitatea adop­ț­iei nu ar fi știut ce înseamnă toate astea. Societatea. Părinții care adoptă contribuie la bună­sta­rea și schimbarea în bine a socie­tății în care trăiesc.

 

Dezavantaje

Tabuul. În procesul adop­ți­ei te poți lovi de tabuurile celor din jurul tău: propria familie, mentalitatea colegilor etc. Insecuritatea. Știind că pă­rinții lor sunt adoptivi, copiii pot avea sentimente de in­­secu­ri­ta­te, de teamă că vor fi aban­­donați, de aceea este bi­ne să se apeleze la psiholog în momentele de impas. Procesul adopției este anevoios. Întregul proces al adopției, de la cererea de­pusă de pă­rinți până la adop­ția copilului, durează des­tul de mult. Se pot prelungi termenele ini­țiale, răbdarea
poate să scadă. Legislația/biro­crația pot face din adopție un proces complicat.
La un moment dat, copilul va dori să știe totul despre părinții lui naturali. Aces­ta este un proces foarte dificil atât pentru părinți, cât și pentru copii. Dacă nu îi gă­sește pe părinții biologici, poate să se simtă deprimat și trist. Pe de altă parte, părinții pot fi îngrijorați tot timpul că nu s-ar potrivi cu copiii adop­tați atât de bine pe cât s-ar fi potrivit cu cei naturali. Istoria copilului con­tea­ză! Viitorii părinţi care vor să adopte copii ar trebui să ia în considerare şi istoria copilului, mai ales dacă este vorba de un copil provenit din altă rasă, etnie sau cultură. În momentul în care te naşti, toată viaţa de familie, a părin­ţilor, bunicilor, strămo­şilor, face par­te din tine. Dacă ţii secret trecutul copilului este ca şi cum nu ai accepta copilul. Uneori, un copil adoptat are o istorie ce cuprinde abuz, neglijare sau exploatare. Există implicaţii pe care pă­rinţii ar trebui să se întrebe dacă le pot gestiona. „Când decizia adopţiei este cu atenţie luată şi fără grabă, poa­te fi una dintre cele mai frumoase experienţe“, spune M., mamă adoptivă.

 

Exemplu

  • Beneficiile adoptiei

Parintii biologici

Unul dintre primele lucruri la care se gandesc multe mame care au dat nastere (sau tati biologici) sau este terminarea scolii sau urmarea unei facultati. Este posibil, insa mult mai dificil sa isi continue studiile si daca cresc copilul insa este infinit mai greu. Cei mai multi tineri parinti simt ca este mult mai usor sa isi continue studiile dupa ce au dat copilul spre adoptie.

In plus:

  • Au posibilitatea de a-si urma scopurile si visele, indiferent daca este vorba de educatie, calatorie sau cariera.

  • Pot sa beneficieze de cheltuieli prenatale si nastere asigurate de familia adoptiva.

  • Au posibilitatea sa aleaga o familie pentru copil in functie de preferintele personale si posibilitatea de a-i cunoaste personal.

  • Pot aduce fericire oamenilor care nu pot avea copii.

  • Vor fi multumiti si linistiti sa stie ca parintii adoptivi iubesc copilul si vor face totul ca el sa fie fericit.

Copiii

  • Beneficiaza de dragostea si sprijinul parintilor adoptivi care sunt emotional si financiar echipati pentru a creste un copil.

  • Vor intra intr-o casa cu o familie functionala compusa din doi parinti care poate include, de asemenea, unul sau mai multifrati si / sau surori.

  • Au o sansa mai mare pentru o educatie buna si au posibilitatea de a merge la facultate.

Familia adoptiva

  • Experimenteaza bucuria si binecuvantarea de a adauga un copil familiei.

  • Au oportunitatea de a observa si experimenta diferite aspecte ale sarcinii si experiente legate de aceasta, care altfel nu ar fi posibile.

  • Isi pot manifesta din plin dragostea fata de copil.

Desigur, adoptia este o solutie de compromis, insa nu trebuie sa uitam miile de cazuri de abandon care ar fi putut fi evitate daca parintii biologici s-ar fi gandit din timp la acest lucru. Mii de copii ajung in sistemul de ingrijireinstitutionala si pierd sansa de a creste in cadrul unei familii, pierd sansa la o educatie buna si, probabil, la o viata normala. 

 

Potrivirea între adoptator şi copilul adoptabil

La nivelul Oficiului Român pentru Adopţii se iniţază procedura de potrivire dintre copil şi adoptatori, aceasta constând doar în selecţia şi ierarhizarea familiilor care corespund unor caracteristici generale ale copilului şi luând în considerare şi dorinţele exprimate de adoptatori. Toată procedura adopţiei şi implicit a potrivirii pleacă de la nevoile şi interesul copilului, adopţia urmărind identificarea celei mai potrivite familii pentru un copil şi nu gasirea copilului care să constituie un răspuns la problemele familiei. În acest proces se iau întotdeauna în considerare dorinţele şi capacităţile adoptatorilor însa prioritare sunt nevoile copilului. Criteriile de selecţie a adoptatorilor la nivelul Oficiului asigură inclusiv transpunerea în practică a principiilor enunţate în convenţiile şi tratatele internaţionale a căror aplicare a fost asumată de statul român. Astfel, la emiterea listelor de potrivire pentru un copil, Oficiul ia considerare doar următoarele elemente înscrise în tabelul de mai jos: Criterii luate în considerare pentru copil (acestea sunt extrase în raportul de evaluare a copilului, întocmit de asistenţii sociali/psihologii de la nivelul DGASPC) Criterii luate în considerare pentru adoptatori (acestea sunt extrase din atestat/raportul final de evaluare întocmit de echipa compartimentului de adopţii şi postadopţii din cadrul DGASPC)

 

Obţinerea atestatului de familie/persoană aptă să adopte

In luna august 2006, Serviciul Adoptii din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6 a primit 5 cereri in vederea atestarii ca persoana/familie apta sa adopte si a deschis 10 proceduri de adoptie interna.

Totodata, specialistii serviciului au obtinut pentru persoanele/familiile care au dorit sa adopte un copil 13 incuviintari in vederea adoptiei.

Pentru a putea adopta un copil, persoana sau familia doritoare trebuie sa parcurga etapele necesare atestarii ca persoana/familie apta sa adopte, ca etapa premergatoare procesului de adoptie propriu-zis.

In acest sens, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6 sta la dispozitie persoanelor care doresc sa devina parinti, prin Serviciul Adoptii, unde acestea pot adresa o solicitare in vederea obtinerii atestatului de persoana/familie apta sa adopte.

Atestatul este eliberat in urma unui proces de evaluare a persoanei/familiei, care se desfasoara pe parcursul a cel putin 6 intalniri dintre solicitant si o echipa formata din asistenti sociali si psihologi din cadrul Serviciului Adoptii.

 In aceasta perioada, persoana/familia va fi evaluata din punct de vedere social si psihologic, totodataefectuandu-se si un stagiu de pregatire pentru asumarea in cunostinta de cauza a rolului de parinte.

Evaluarea sociala presupune intalnireaasistentilor sociali cu solicitantii, cu familia acestora, cu vecini, colegi de serviciu in vederea stabilirii capacitatii sociale de a adopta.

 In paralel, familia/persoana care doreste sa adopte va trece si prin etapa evaluarii psihologice, etapa ce presupune interviuri, chestionare si teste psihologice in vederea determinarii profilului psihologic al acesteia. Determinarea profilului psihologic al familiei este importanta in vederea potrivirii acesteia cu copilul care urmeaza sa fie adoptat.

In urma evaluarii, in termen de 60 de zile de la data solicitariiatestarii in vederea adoptiei, familia va primi o dispozitie a directorului Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6.

In cazul in care dispozitia este favorabila, familia va fi atestata ca fiind apta sa adopte. Valabilitatea acestui atestat este de 1 an. Astfel, dupaobtinerea atestatului, familiei ii va putea fi incredintat un copil in vederea adoptiei.

Pana la finalizarea adoptiei, specialistii Serviciului Adoptii sunt la dispozitia persoanelor/familiilor dormice sa devina parinti oferindu-le consiliere si suport psihologic si juridic.

Documentele necesare pentru obtinerea atestatului ca persoana apta sa adopte sunt:

  1. copii acte de identitate;

  2. copii legalizate de pe certificatul de nastere, casatorie/hotarare de divort;

  3. copie legalizata a documentelor care atesta spatiul locativ;

  4. declaratie notariala ca persoana/familia nu a fost decazuta din drepturile parintesti;

  5. certificat de cazier judiciar pentru toti membrii familiei;

  6. certificate medical tip Ministerul Sanatatii pentru toti membrii familiei;

  7. adeverinte de venit;

  8. caracterizari de la locul munca;

 

Monitorizarea Postadopție

  • Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă;

  • În cazul adopţiei interne, monitorizarea postadopţie se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.

  • În perioada monitărizăriipostadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori la modificările intervenite în structura familiei;

  • Responsabilul de caz poate propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie, în condiţiile prevăzute de lege, situaţie în care va întocmi un raport cu constatările şi recomandările rezultate pe parcursul monitorizării, precum şi motivarea propunerii de prelungire;

  • • La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţia de la domiciliul copilului întocmeşte un raport final de închidere a cazului.

 

ADOPȚIA – CULTURA DRAGOSTEI ȘI A RESPONSABILITĂȚII FAȚĂ DE COPII

Pe 8 ianuarie, atunci când în Rusia se sărbătorea Crăciunul pe stil vechi, Mila Scelokova, o fetiță de 9 ani dintr-un orfelinat i-a scris o scrisoare Patriarhului Chiril în care i-a adresat următoarele cuvinte :

„Degrabă vine Crăciunul și întotdeauna sunt aduse daruri, însă eu nu vreau un dar, ci aș vrea să vă cer ceva: Rugați-vă, vă rog frumos, să am și eu o mamă, numai să fie bună și să mă ia acasă. Doar sunteți Patriarh și Dumnezeu ascultă rugăciunile Dumneavoastră.”

În România sunt mulți copii care trăiesc în orfelinate sau pe străzi, fără hrană și fără un adăpost. Gestul impresionant al fetiței din Rusia confirmă, încă odată, că acestor copii le lipsește cel mai mult dragostea unei familii. E ușor să criticăm societatea sau conducerea țării pentru că nu face nimic în acest sens, sau să ne rugăm să se schimbe ceva, fără să facem vreun demers practic, dar cred că schimbarea începe cu noi înșine, prin dezvoltarea unei responsabilități față de ei. Cu alte cuvinte, dacă îi vom iubi și dacă ne va durea durerea lor, vom găsi ce să facem pentru a-i ajuta.

Adopția este una dintre soluțiile care îi poate face fericiți, atât pe copii cât și pe părinți. Astfel, o mamă, un tată, un cuplu, o familie care consideră că nu pot crește un copil, indiferent de motive, vor ști că există posibilitatea ca fiul sau fiica lor să aibă o viață fericită într-o familie care îi așteaptă. Brittany și Michael au ales ei înșiși viitoarea familie a Avei Elizabeth, pe care au considerat că nu o pot crește pentru că nu aveau bani. Despre acest moment, Brittany povestește :

„Am mers împreună cu Michael la Newlife, o agenție care oferă posibilitatea adopției deschise între părinții naturali și cei adoptivi. Am cunoscut-o pe Caitlyn, o asistentă socială care ne-a ajutat să alegem între a da copilul spre adopție sau a-l păstra.  Ne-a îndemnat să scriem pe o hârtie atât avantajele, cât și dezavantajele ambelor variante.

Ne-am dat seama că nu eram pregătiți să devenim părinți, nu avem nici timpul și nici banii necesari. Nu am fi putut să-i oferim fiicei noastre viața pe care o merită și de aceea am ales să o dăm spre adopție. Ne-am dorit o familie care nu poate avea un copil din motive biologice deoarece doream să împărtășim acea legătură specială prin care primul meu copil era și primul lor copil.

Familia adoptivă s-a simțit binecuvântată că i-am ales. Puteam vedea în ochii lor dorința de a avea un copil. Așteptau de trei ani șansa aceasta, iar eu am știut că ei sunt cei care aș fi dorit să-mi crească copilul.

Prin adopție mi-am dat seama că un copil îți schimbă viața în bine. Da, ești judecat, unii poate că nu te susțin și este cel mai greu lucru pe care îl poți face, dar sentimentul că oferi cuiva ceva ce nu poate avea este neprețuit”.

Sunt diferite motive pentru care unii oameni nu pot adopta un copil, însă au la dispoziție alte moduri de a ajuta. De exemplu, am o cunoștință care este căsătorită, are doi copii, dar merge adeseori la un centru de plasament și, în weekend, de sărbători sau când poate, aduce doi copii acasă, pentru ca și aceștia să simtă dragostea și atmosfera unei familii.

Desigur, există situații care demonstrează că adopția nu este încă înțeleasă ca o poveste de succes, deoarece legile îngreunează procedura, părinții le spun foarte târziu sau nu le spun copiilor că sunt adoptați, iar aceștia află de la cunoscuți sau de la prieteni care fac glume pe seama lor, însă aceste probleme se pot rezolva treptat printr-o cultură a adopției.

O cultură a adopţiei înseamnă o cultură a responsabilităţii şi a dragostei faţă de copii. Dacă în societate se răspândeşte o cultură a adopţiei, sunt şanse mari ca centrele de plasament să îndeplinească doar o funcţie temporară, aceea de a direcționa copiii spre familii.

 
 
  • Facebook
  • Twitter
  • LinkedIn

©2017 by Adoptia copiilor. Integrarea intr-o noua familie. Proudly created with Wix.com

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now